Incepand cu anul 1995, data la care Comisia Europeana a lansat “Europe by Satellite” (EbS)– serviciu prin care informatia audiovizuala este trimisa prin satelit jurnalistilor din Statele Membre– mijloacele de comunicare s-au transformat in asa fel incat cetatenii europeni sa fie conectati realitatii europene in timp real. Accesibilitatea telefoanelor mobile si a computerelor, unita cu raspandirea globala a internetului, a usurat transmiterea aproape instantanee de cuvinte si imagini in cele mai izolate colturi ale lumii, mai ales in Statele Membre, tari direct influentate de politicile UE. In cazul comunicarii UE, aparitia noilor technologii de comunicare (NTC) nu a fost doar rezultatul unui progres stiintific, ci si expresia unor strategii politice de a implica cetatenii, de a-i apropia de o realitate care parea complicata, ba chiar ascunsa si slujita de birocrati bogati. In plus, dorinta de conectivitate si instinctul de comunicare atat de evidente in cultura contemporana, au potentat demistificarea administratiei din Bruxelles.

Pornind de la ideea  “servirii” jurnalistilor cu informatii, indiferent de locul unde s-ar afla sau de tipul de material de care ar avea nevoie, serviciile de presa ale institutiilor europene si-au focalizat activitatea pe comunicarea digitala, scopul fiind informarea cat mai multor oameni, in timp real. Astfel organizarea unei conferinte de presa de catre Comisia Europeana s-a transformat intr-un eveniment video, la care pot participa in acelasi timp zeci de corespondenti aflati in sala de presa din Bruxelles, dar si mii de jurnalisti care lucreaza in Statele Membre.

Accesul la informatie pe cale digitala a produs schimbari remarcabile si in ceea ce priveste statutul jurnalistilor corespondenti din Bruxelles sau Strasbourg. Fiind familiarizati cu serviciul EbS, comunicatele de presa trimise electronic si alte servicii on-line de informatii, jurnalistii prefera sa investigheze subiectele legate de Uniunea Europeana din tara lor, fara a se deplasa la Bruxelles. Aceasta schimbare ii satisface cel mai mult pe directorii institutiilor de presa care implicit cheltuiesc mai putin pe deplasarile jurnalistilor. Desi informarea on-line pare destul de profitabila si eficienta, atat pentru structurile europene cat si pentru jurnalisti, ea implica involuntar uniformizarea informatiilor. In acest caz, mai multi jurnalisti, din mai multe tari, relateaza despre acelasi eveniment de cele mai multe ori folosind aceleasi cuvinte si imagini. Chiar daca participarea on-line la realitatea europeana pare mult mai ieftina, aceasta elimina exclusivitatea si reduce vizibil competitia dintre institutiile de presa.

Pe langa misiunea informarii pure, NTC au incurajat diseminarea mesajelor si sloganelor proeuropene. Unul dintre cele mai eficiente exemple in diseminarea on-line a mesajelor audiovizuale despre UE este EUTube, o componenta a portalului de clipuri video Youtube (https://www.youtube.com/eutube). EUTube este rezultatul unei ample strategii de comunicare potrivit careia, institutiile europene aveau nevoie sa comunice cu un public cat mai larg pentru a-si afirma legitimitatea si mai ales, pentru a-si argumenta si motiva alegerile politice. In ton cu opinia consensuala vehiculata printre cetateni- potrivit careia afacerile europene sunt plictisitoare- EUTube explica intr-un mod interesant si relaxant pentru ochiul europeanului politicile si actiunile UE in diferite domenii, ca de exemplu: schimbarea climatica, energie, imigrare etc. In acest caz, putem concluziona cu incredere ca NTC nu numai ca au cuprins un public mult mai larg, dar au transformat comunicarea traditionala intr-o poveste mult mai sexy pentru cei care au invatat sa o asculte. 

De asemenea, comunicarea digitala si NTC au favorizat si popularitatea unor lideri europeni  in momentul in care UE avea nevoie de o fata, de lideri pe care cetatenii sa-i cunoasca, sa-i iubeasca sau sa-i critice. Pana nu demult, UE era perceputa ca o adunatura de birocrati, veniti din toate tarile europene pentru a conduce lumea, deconectati de la realitatea cotidiana, adevarati robotei care “decoreaza” interioarele metalice ale celor mai impunatoare cladiri din Bruxelles. Datorita serviciilor de comunicare digitala ale institutiilor europene (in special EbS), orice reportaj despre presedintele Parlamentului European este insotit de poza acestuia sau imagini recente cu personajul in cauza. Daca cu douazeci de ani inainte publicul era obisnuit cu imaginea cladirilor de sticla in fata carora se preumblau siluete in costume negre, astazi majoritatea reusesc sa asocieze institutiile europene cu imaginea unor lideri politici.

De asemenea, transformarea comunicarii dinspre Bruxelles inspre cetateni a incurajat feed-back-ul si participarea activa a acestora. Chiar daca nu exista inca o “sfera publica” europeana adevarata, comunicarea digitala a adus UE in casele cetatenilor, le-a explicat prin imagini si continuturi esentiale ce se intampla la Bruxelles si mai ales, le-a demonstrat- ceea ce comunicarea traditionala nu a reusit niciodata– ca UE este formata din oameni ca ei.

Noile tehnologii de comunicare, chiar daca au alimentat in continuare absenteismul si indiferenta unor europeni, au proiectat cu siguranta mai multa vizibilitate asupra misterului numit “Bruxelles”. Pentru a verifica cele spuse, ajunge doar sa deschideti pe internet fereastra unui motor de cautare si sa tastati doua litere: “UE”. Veti fi surprinsi ca ultima informatie in contextul UE este cea cu numarul 74.700.000.

Bruxelles, 20 august 2009

Textul de mai sus reprezinta un fragment dintr-o analiza pe tema comunicarii europene. Analiza integrala a fost publicata in cartea "Dilemele comunicarii UE" (autor: Dan Luca), aparuta la Bruxelles  pe 18 noiembrie 2009, care cuprinde o serie de contributii externe, venite din partea unor romani cu activitati in domeniul afacerilor europene, care isi desfasoara activitatea la Bruxelles, Londra, Washington D.C, Bucuresti, Cluj.

Anda Ghiran are 26 de ani si s-a nascut la Dej, in judetul Cluj. A absolvit Facultatea de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii, specializarea Jurnalism, din Cluj-Napoca. S-a specializat in politici europene prin intermediul celor doi ani de Masterat pe care i-a urmat in Strasbourg la Université Robert Schuman si Sciences Po. In prezent lucreaza in domeniul Comunicarii si Energiei solare la Bruxelles.